Treceți la conținutul principal

Postări

La cumpăna anilor

Românce și români, Încheiem un alt an greu, așa cum au fost de altfel toți ultimii 33. Un alt an de sacrificii. Un alt an trăit în minciună, un alt an cu promisiuni neonorate, un alt an de sfidare și batjocură pentru cetățenii onești. Un alt an de ciorovăială politică ieftină și fără finalitate. Un an în care, din incompetența clasei politice actuale, ne-am pricopsit cu crize interminabile și tot mai greu de suportat. Un an în care ne-am trezit după o pandemie fabricată, cu o criză energetică fără precedent, cu o criză economică sufocantă și cu un război amenințător la frontieră. Un an în care veniturile reale, nivelul de trai al majorității românilor a scăzut dramatic. Un alt an rușinos pentru partidele politice parlamentare, un an umilitor pentru cetățeni, un alt an al trădării intereselor României. Anul 2022 va rămâne în istoria țării, ca anul eșecului național, anul umilinței interne și batjocurii internaționale a cetățenilor români, a incapacității partidelor politice parlamen
Postări recente

Gânduri (triste) la sfârșit de an

Mai e puțin și trece... anul 2022, căci despre el e vorba... dar și despre noi, oamenii simpli și onești... Toate trec... sau aproape toate... unele mai devreme, altele mai târziu. Așa cum a venit, s-a dezvoltat și a dispărut pandemia, așa cum au venit, s-au rostogolit și au fost uitate promisiunile populist-politicianiste, așa cum a început și s-a accentuat criza energetică, care a declanșat la rândul ei criza economică, așa cum ne-am trezit cu un război la frontieră. De unele am și uitat, pe altele le ducem cu noi și-n 2023, dacă nu cumva mai mult. Cu ce rămânem din 2022? Cu același gust amar (spre scârbă). Cu facturi umflate, cu prețuri exagerate, cu sărăcie acută, cu peste șase milioane de pribegi, cu încercări disperate de a fi atrași într-un război, cu „ușa Schengen” trântită în nas, cu o Uniune europeană neputincioasă, cu un haos generalizat din care se pricopsesc hrăpăreții, bolșevicii neo-marxiști și populiștii... fără instituții puternice care să guverneze și să adm

De ce am ajuns unde-am ajuns și de ce suntem ce suntem?

Înainte de 1990 partidul unic, prin reprezentanții lui (atenție: nu ai poporului!!), conducea țara și securitatea, iar după 1990 „securiștii reformați” au preluat conducerea partidelor politice relevante, și a „tot ce mișcă-n țara asta”... dar și a ceea ce nu mișcă (avuția națională!!)... În decembrie 1989 dictatura familiei Ceaușescu și a partidului unic a fost înlocuită cu dictatura „securiștilor reciclați”, scoși din conservare în 1990-1991, numiți în posturi de conducere, preluați definitiv și iremediabil de „agenturili străine” (din toate zările). Acești „securiști reîncărcați” au devenit șefi, exponenții de bază ai oligarhiei financiar-bancare, ai business-ului autohton, ai justiției, ai mass media, ai administrației publice centrale și locale, ai instituțiilor de forță, ai sindicatelor, ai societății civile, ai sistemelor naționale (sănătate, educație, cultură, sport, mediu etc.)... „libere” toate de... comunism, dar tare avide (sistemele) de bunăstarea personală a privilegiați

Participarea președintelui LUP la emisiunea Realitatea în politică/Kapital Tv

În seara zilei de 02.12.2022, președintele LUP, Edmond MILEA a participat la emisiunea Realitatea în politică, realizată de Titi Sultan la Kapital TV. Cine este interesat, cine are timp și chef poate accesa link-ul de mai jos. https://www.youtube.com/watch?v=fbfRGgtqoYQ&t=2090s    

De ce sunt unii concetățeni împotriva NATO și UE?

(opinii personale) Aud multe voci care se exprimă vehement împotriva NATO și UE. Iar aici nu mă refer la cei care exprimă anumite nemulțumiri și dezamăgiri inerente, cele mai multe în scop constructiv... căci să fim sinceri, nimeni și nimic nu e perfect în lumea asta contemporană... Mă gândesc la cei care acuză brutal aceste entități pentru tot răul care se manifestă în România, rău pe care îl suportăm noi, cetățenii onești... cu prisosință. Îmi amintesc verva și entuziasmul popular de prin 2004, respectiv 2007, când majoritatea covârșitoare a populației se manifesta Pro-NATO și Pro-UE... mai ceva ca-n occident. Ce s-a schimbat de atunci? Dacă cei care atribuie întreaga vină celor două entități internaționale pentru situația dezastruoasă în care a ajuns România (în special după aderare) ar avea dreptate, asta ar însemna că lucrurile ar fi trebuit să stea cam la fel și în Cehia, Slovacia, Slovenia, Polonia, Ungaria, Croația, precum și în țările baltice (ca să nu le enumăr pe toa

ÎNTRE CIOCAN ȘI NICOVALĂ

Nu mi-am propus să fac o retrospectivă a ceea ce s-a întâmplat cu cetățenii români și cu țara după anul 1989. Știm prea bine: lupte pentru îmbogățire și supraviețuire, lupte pentru „ciolan”, privatizări și retrocedări oneroase, nenumărate schimbări structurale, cele mai multe fără sens și finalitate; scăderea dramatică a calității actului de conducere politică și administrativă și a gradului de pregătire a resursei umane; afaceri dubioase și distrugerea capacităților de producție, risipirea forței de muncă peste granițele țării, generalizarea mafiei la scara întregii societăți; cultivarea fricii, demotivarea și demoralizarea populației ș.a.m.d. Consecințele sunt cunoscute de toți, chiar dacă nu se recunoaște public... le simțim din plin... Iar toate astea s-au petrecut cu girul societății civile, sub supravegherea și cu avizul structurilor de forță ale statului, acaparate și ele de indivizi incompetenți, de interesele meschine, deopotrivă naționale și externe. După 1990, cu concursul