Înainte de 1990 partidul unic, prin reprezentanții lui (atenție: nu ai poporului!!), conducea țara și securitatea, iar după 1990 „securiștii reformați” au preluat conducerea partidelor politice relevante, și a „tot ce mișcă-n țara asta”... dar și a ceea ce nu mișcă (avuția națională!!)...
În decembrie 1989 dictatura familiei Ceaușescu și a partidului unic a fost înlocuită cu dictatura „securiștilor reciclați”, scoși din conservare în 1990-1991, numiți în posturi de conducere, preluați definitiv și iremediabil de „agenturili străine” (din toate zările). Acești „securiști reîncărcați” au devenit șefi, exponenții de bază ai oligarhiei financiar-bancare, ai business-ului autohton, ai justiției, ai mass media, ai administrației publice centrale și locale, ai instituțiilor de forță, ai sindicatelor, ai societății civile, ai sistemelor naționale (sănătate, educație, cultură, sport, mediu etc.)... „libere” toate de... comunism, dar tare avide (sistemele) de bunăstarea personală a privilegiaților de la butoane (și a clanurilor proprii).
Structura mafiotă de clan a înlocuit și distrus structurile statale și relațiile dintre acestea, transformând România, din „Grădina Maicii Domnului”, în vaca de muls a impostorilor.
Clasa politică împuternicită de popor și toate instituțiile de forță abilitate de lege s-au aliniat cu obediență și au slujit „noua linie”.
Din păcate, multe s-au făcut la vedere, fără reacția societății civile, a poporului în ansamblul său.
Mulți cetățenii, din motive de ei știute, au sprijinit direct sau indirect „caracatița”, care s-a dezvoltat și a cuprins totul... fără excepție. Sentimentul de vinovăție colectivă, a copleșit populația, modificând mentalitatea și atitudinea, atât la nivel individual, dar mai ales social.
Guvernată de potlogari, administrată de escroci, România și-a pierdut economia și avuția națională. A pierdut, de asemenea, o mare parte a cetățenilor (unii plecați în lume, izgoniți de condițiile de trai, alții trimiși pe altă lume, omorâți de „nozocomiale” și incompetență). Mai grav e că sub conducerea cozilor de topor autohtone poporul român și-a pierdut motivația pentru a se dezvolta, de a recupera decalajele față de țările civilizate, uitând de demnitate și de mândrie națională.
Or mai exista resorturi care să determine modificarea mentalității și atitudinii cetățenilor onești?
E vremea deciziilor fundamentale: ne lăsăm duși de val (ca în ultimele trei decenii) sau înotăm împotriva curentului (recăpătându-ne demnitatea și mândria națională)?
Popor român, CE HOTĂRĂȘTI?
Edmond MILEA
Comentarii
Trimiteți un comentariu