Mai e puțin și trece... anul 2022, căci despre el e vorba... dar și despre noi, oamenii simpli și onești...
Toate trec... sau aproape toate... unele mai devreme, altele mai târziu. Așa cum a venit, s-a dezvoltat și a dispărut pandemia, așa cum au venit, s-au rostogolit și au fost uitate promisiunile populist-politicianiste, așa cum a început și s-a accentuat criza energetică, care a declanșat la rândul ei criza economică, așa cum ne-am trezit cu un război la frontieră. De unele am și uitat, pe altele le ducem cu noi și-n 2023, dacă nu cumva mai mult.
Cu ce rămânem din 2022?
Cu același gust amar (spre scârbă). Cu facturi umflate, cu prețuri exagerate, cu sărăcie acută, cu peste șase milioane de pribegi, cu încercări disperate de a fi atrași într-un război, cu „ușa Schengen” trântită în nas, cu o Uniune europeană neputincioasă, cu un haos generalizat din care se pricopsesc hrăpăreții, bolșevicii neo-marxiști și populiștii... fără instituții puternice care să guverneze și să administreze în folosul contribuabilului, fără sănătate, fără educație, fără cultură, fără justiție, fără protecție socială, fără mass media, fără libertatea de a mai spune adevărul.
Aflăm, de vreo săptămână, printr-o campanie publicitară sforăitoare, dar grețoasă, plătită din banii noștri că avem, citez: „Oameni pentru justiție. Justiție pentru oameni.” O veste bună? Cu siguranță, NU! O altă „minciună spusă la infinit” pentru a deveni adevăr... poate pentru unii.
Cu ce mai rămânem?
Cu aceeași clasă politică incompetentă și coruptă, care prin obediență și trădare, amenință existența națiunii române și a României. Cu un stat eșuat, cu o guvernare diletantă, cu un președinte devotat doar soției și etniei sale, cu miniștri plagiatori, cu baroni locali, cu mafii dominatoare, cu datorii externe imense și o perspectivă întunecată.
Oricât s-ar strădui troglodiții vremii să ne mai aburească, un lucru e evident: culmea eșecurilor naționale și internaționale, „dosarul Schengen”, e rodul incapacității guvernanților români, a descendenților ticăloși din marile imperii și a unei Europe dezbinate și bulversate. Aceștia sunt (și în ordinea asta!!) cei care au umilit poporul român la sfârșit de an. Ei nu merită să fie nici iertați, nici uitați... mai ales la urne...
Ce așteptări să avem de la 2023?
Dovada indubitabilă că poporul s-a deșteptat.
Proba incontestabilă a determinării cetățenilor onești de a-și lua soarta în propriile mâini și a o încredința unor noi oameni politici noi, cu caracter, onoare și demnitate, capabili să le asigure liniștea, unitatea și prosperitatea.
Semnul clar al societății civile românești că AJUNGE!
Dar pentru ca toate cele de mai sus să capete sens, e musai să ne implicăm, e necesar să ne manifestăm voința și putința.
Până la următorul bilanț, la mulți ani și spor la treabă!
Edmond MILEA
Comentarii
Trimiteți un comentariu