Mai e puțin și trece... anul 2022, căci despre el e vorba... dar și despre noi, oamenii simpli și onești... Toate trec... sau aproape toate... unele mai devreme, altele mai târziu. Așa cum a venit, s-a dezvoltat și a dispărut pandemia, așa cum au venit, s-au rostogolit și au fost uitate promisiunile populist-politicianiste, așa cum a început și s-a accentuat criza energetică, care a declanșat la rândul ei criza economică, așa cum ne-am trezit cu un război la frontieră. De unele am și uitat, pe altele le ducem cu noi și-n 2023, dacă nu cumva mai mult. Cu ce rămânem din 2022? Cu același gust amar (spre scârbă). Cu facturi umflate, cu prețuri exagerate, cu sărăcie acută, cu peste șase milioane de pribegi, cu încercări disperate de a fi atrași într-un război, cu „ușa Schengen” trântită în nas, cu o Uniune europeană neputincioasă, cu un haos generalizat din care se pricopsesc hrăpăreții, bolșevicii neo-marxiști și populiștii... fără instituții puternice care să guverneze și să adm...
Comentarii
Trimiteți un comentariu