(opinii personale)
Aud multe voci care se exprimă vehement împotriva NATO și UE. Iar aici nu mă refer la cei care exprimă anumite nemulțumiri și dezamăgiri inerente, cele mai multe în scop constructiv... căci să fim sinceri, nimeni și nimic nu e perfect în lumea asta contemporană... Mă gândesc la cei care acuză brutal aceste entități pentru tot răul care se manifestă în România, rău pe care îl suportăm noi, cetățenii onești... cu prisosință.
Îmi amintesc verva și entuziasmul popular de prin 2004, respectiv 2007, când majoritatea covârșitoare a populației se manifesta Pro-NATO și Pro-UE... mai ceva ca-n occident. Ce s-a schimbat de atunci?
Dacă cei care atribuie întreaga vină celor două entități internaționale pentru situația dezastruoasă în care a ajuns România (în special după aderare) ar avea dreptate, asta ar însemna că lucrurile ar fi trebuit să stea cam la fel și în Cehia, Slovacia, Slovenia, Polonia, Ungaria, Croația, precum și în țările baltice (ca să nu le enumăr pe toate celelalte 29). Logic, nu? Că doar n-o fi România mai cu moț?! Ori se pare că lucrurile stau diferit. De ce? Pentru că statele enumerate mai sus nu au bagatelizat „interesul național”, au negociat responsabil și abil aderarea, au căscat ochii la alegeri, și-au pus patrioți la guvernare, și-au trimis patrioți în structurile respective să le reprezinte interesele, au obligat, prin atitudine și mentalitate, clasa politică să se ridice la nivelul misiunii încredințate.
Ce s-a întâmplat la noi? Totul pe dos... iar metehnele din România democrată s-au (re)adaptat și (re)orientat...
Am trimis la negociere incompetenți (care nu au prezentat poporului sau măcar Parlamentului realitatea), procesul și condițiile de aderare au fost ascunse societății românești (am aflat multe odată cu trecerea anilor și încă nu știm totul), clasa politică „post-decembristă” iresponsabilă nu s-a implicat în controlul activităților (fiind preocupată de înavuțire), iar structurile de informații au tăcut mâlc sau n-au fost luate în seamă... ori poate s-au și implicat (?) Ba mai mult, precum cireașa pe tort, am trimis ca reprezentanți în aceste organisme fie personaje nepotrivite (unele ciudat-ridicole: becali, ebe etc.), fie indivizi obedienți și cu apucături de trădători (cioloși, rareși, siegfrizi, macovei etc.).
Bâlbele din justiție, afaceri interne, concurență, finanțe, industrie, agricultură, apărare, mediu ș.a.m.d., dincolo de anumite „presiuni” externe, mai mult sau mai puțin justificate, au ținut tot de cozile de topor autohtone, care pentru a se disculpa, au arătat cu nemernicie spre vest („nu noi... noi vrem, dar nu ne lasă de la Bruxelles”)... iar estul și-a frecat mâinile cu satisfacție. Tuturor le-am „servit” o lecție utilă despre cum poate fi dominată o țară doar prin vrajbă, manipulare, șpagă și corupție. În acest context trist pentru România și români și-au dat mâna „investitorii” din toate zările, unii chiar „înfrățiți” din est și din vest, care tot cu sprijin intern, ne-au dat cu o mână și ne-au luat cu două... sau poate cu 3-4?
Privatizări și retrocedări, tunuri și țepe, scandaluri și circ, licitații trucate și contestații parșive, combinații și combinatori, arestări publice și procese ciudate, dezbinare și miștocăreală, nimic nu a lipsit din peisajul mioritic „capitalist și democratic”... poate doar rigoarea euro-atlantică, dreptatea, făptașii condamnați și recuperarea prejudiciilor... din păcate la această realitate au mai pus umărul și unele sincope, abuzuri și interese externe meschine, care au fost amplificate și folosite tot de troglodiții neamului.
Ce ne-a lipsit?
Ne-au lipsit capacitatea și abilitatea de a absorbi în mod inteligent fondurile financiare internaționale în proiecte utile.
Ne-a lipsit, de asemenea, voința de a ne valorifica forța de muncă autohtonă în folosul României.
Ne-a lipsit puterea de a le cere socoteală trepădușilor (care ne-au prostit cu promisiuni... pe banii noștri!!) și de a ne uni împotriva lor.
Ne-a lipsit dorința, viziunea și consecvența de a face o Românie cu care cetățenii ei să se mândrească în Europa și în lumea largă (căci prea des și prea repede ne schimbăm „aliații”).
Ne-au lipsit instituții eficiente și angajați competenți.
Ne-a lipsit justiția.
Ne-a lipsit mass media echilibrată. Ne-au lipsit jurnaliști cu caracter.
Ne-a lipsit o societate civilă puternică, unită și motivată.
Ne-a lipsit spiritul de Luptă, Unitatea și Priceperea (LUP) pentru a face o țară ca afară.
Iar pentru toate aceste neîmpliniri naționale, vinovații sunt printre noi. Cei din afară au exploatat, de regulă, metehnele românilor.
Degeaba încearcă unii să arate către alții. Noi îi știm bine și cu voința poporului își pot găsi locul meritat. Dar pentru asta trebuie îndepărtați de la „butoane”... aici în România, în 2024!!
E vremea să Luptăm Uniți pentru Prosperitate (LUP)!
Edmond MILEA
Comentarii
Trimiteți un comentariu