Treceți la conținutul principal

Până când, cetățene?

Motto: „Băi, ești prost? Băi, ești nebun?”

Cetățene,

De peste 30 de ani te culci flămând și te scoli dator,

De peste 30 de ani ai avut cele mai mici salarii, cele mai mici pensii, cele mai mici alocații pentru copii, spunându-ți-se că ești neproductiv, necompetitiv, incompetent, indolent,

De peste 30 de ani ai cele mai proaste, învechite, ineficiente dar scumpe utilități și multe prețuri „ca afară”,

De peste 30 de ani familiile noastre se destramă, plecându-se pentru muncă la alții, „peste mări și zări”,

De peste 30 de ani trăim și mâncăm tot mai nesănătos, ni se spune că suntem leneși și hoți, iar noi acceptăm într-o „tăcere mioritică”,

De peste 30 de ani suntem o națiune bolnavă, dezbinată și debusolată, dar „ni se vând gogoși” cum că mereu „suntem pe drumul cel bun”,

De peste 30 de ani învățământul și cultura românească se duc de râpă, dar ni se vorbește despre „România educată” și ni se bagă pe gât „cancel culture” ori alte bazaconii,

De peste 30 de ani pământurile noastre rămân nemuncite, recoltele nestrânse, satele tot mai goale,

De peste 30 de ani pădurile noastre dispar, râurile seacă, câmpiile se transformă în deșert, gunoaiele ne năpădesc, resursele se înstrăinează, dar noi doar constatăm, lamentându-ne on line,

De peste 30 de ani ne împrumutăm „într-o veselie”, țara nu prosperă, investițiile nu se văd ori întârzie nejustificat, iar nivelul de trai al cetățenilor simpli rămâne foarte scăzut,

De peste 30 de ani sărăcia e la ea acasă, în România, iar „celor mulți” nu le pasă,

De peste 30 de ani auzim că „nu sunt bani”, dar averile politrucilor și interlopilor cresc „fără număr”,

De peste 30 de ani clasa politică își batjocorește electoratul, administratorii locali devin baroni, iar guvernanții îi umilesc pe proprii cetățeni,

De peste 30 de ani ne lăsăm prostiți de mass media manipulatoare, dar noi o plătim în continuare,

De peste 30 de ani auzim promisiuni populiste, iar noi cei mulți și onești nu spunem AJUNGE!

De peste 30 de ani suntem conduși de incompetenți și trădători, iar noi cei mulți, cinstiți și corecți, nu ne arătăm oripilați, nu ripostăm și nu îi schimbăm prin vot atunci când putem,

De peste 30 de ani se plătesc sinecuri, ajutoare nemeritate, despăgubiri și finanțări dubioase, salarii și pensii nesimțite, din banii contribuabililor corecți și cinstiți, care însă nu spun AJUNGE!

De peste 30 de ani societatea civilă românească e manipulată, prin guralivi dezaxați, șefi de galerii, narcisiști și huligani pregătiți prin laboratoare secrete, iar noi ne lăsăm prostiți,

Până când, cetățene?

Ah, ba după 33 de ani de falsă democrație și într-un capitalism de cumetrie, ni se spune, tocmai nouă românilor, că trebuie să facem economie la electricitate și căldură, că la iarnă „trebuie să mai punem o haină pe noi”, că trebuie să fim solidari cu nemții și francezii... săracii de... ei...

CHIAR NU NE AJUNGE?

Ce vor spune generațiile viitoare despre noi?

Că am fost nepăsători, lași ori nesimțiți? Sau toate la un loc...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La cumpăna anilor

Românce și români, Încheiem un alt an greu, așa cum au fost de altfel toți ultimii 33. Un alt an de sacrificii. Un alt an trăit în minciună, un alt an cu promisiuni neonorate, un alt an de sfidare și batjocură pentru cetățenii onești. Un alt an de ciorovăială politică ieftină și fără finalitate. Un an în care, din incompetența clasei politice actuale, ne-am pricopsit cu crize interminabile și tot mai greu de suportat. Un an în care ne-am trezit după o pandemie fabricată, cu o criză energetică fără precedent, cu o criză economică sufocantă și cu un război amenințător la frontieră. Un an în care veniturile reale, nivelul de trai al majorității românilor a scăzut dramatic. Un alt an rușinos pentru partidele politice parlamentare, un an umilitor pentru cetățeni, un alt an al trădării intereselor României. Anul 2022 va rămâne în istoria țării, ca anul eșecului național, anul umilinței interne și batjocurii internaționale a cetățenilor români, a incapacității partidelor politice parlamen...

Gânduri (triste) la sfârșit de an

Mai e puțin și trece... anul 2022, căci despre el e vorba... dar și despre noi, oamenii simpli și onești... Toate trec... sau aproape toate... unele mai devreme, altele mai târziu. Așa cum a venit, s-a dezvoltat și a dispărut pandemia, așa cum au venit, s-au rostogolit și au fost uitate promisiunile populist-politicianiste, așa cum a început și s-a accentuat criza energetică, care a declanșat la rândul ei criza economică, așa cum ne-am trezit cu un război la frontieră. De unele am și uitat, pe altele le ducem cu noi și-n 2023, dacă nu cumva mai mult. Cu ce rămânem din 2022? Cu același gust amar (spre scârbă). Cu facturi umflate, cu prețuri exagerate, cu sărăcie acută, cu peste șase milioane de pribegi, cu încercări disperate de a fi atrași într-un război, cu „ușa Schengen” trântită în nas, cu o Uniune europeană neputincioasă, cu un haos generalizat din care se pricopsesc hrăpăreții, bolșevicii neo-marxiști și populiștii... fără instituții puternice care să guverneze și să adm...

De ce am ajuns unde-am ajuns și de ce suntem ce suntem?

Înainte de 1990 partidul unic, prin reprezentanții lui (atenție: nu ai poporului!!), conducea țara și securitatea, iar după 1990 „securiștii reformați” au preluat conducerea partidelor politice relevante, și a „tot ce mișcă-n țara asta”... dar și a ceea ce nu mișcă (avuția națională!!)... În decembrie 1989 dictatura familiei Ceaușescu și a partidului unic a fost înlocuită cu dictatura „securiștilor reciclați”, scoși din conservare în 1990-1991, numiți în posturi de conducere, preluați definitiv și iremediabil de „agenturili străine” (din toate zările). Acești „securiști reîncărcați” au devenit șefi, exponenții de bază ai oligarhiei financiar-bancare, ai business-ului autohton, ai justiției, ai mass media, ai administrației publice centrale și locale, ai instituțiilor de forță, ai sindicatelor, ai societății civile, ai sistemelor naționale (sănătate, educație, cultură, sport, mediu etc.)... „libere” toate de... comunism, dar tare avide (sistemele) de bunăstarea personală a privilegiați...