Să ne imaginăm un bloc, cu locatari diferiți (din p.d.v. al vârstei, educației, culturii civice, condițiilor materiale etc.).
La un moment dat izbucnește un incendiu.
Primii (și din păcate cei mai puțini!!) reacționează cei cu simț civic, care si alertează locatarii. Apoi, încearcă, după puterile și capacitățile lor, să ajute, să se implice, să coordoneze evacuarea, să indice locurile periculoase, să explice cauzele probabile ale catastrofei etc.
Unii îi taxează scurt: „nu mai dați ordine!”, „ce te bagi, bă?”.
Alții îi întreabă ce studii au, de ce se bagă, ce au făcut în ultimii cinci ani etc.
În acest timp, o altă parte a locatarilor, analizează multilateral situația, dezbat intens cauzele („ți-am spus eu?” „de când tot zic eu să se ia măsuri...”) pentru a elabora un plan minuțios de intervenție și salvare (pe care îl vor finaliza cu siguranță după ce incendiul va fi stins de pompieri).
Mai sunt și câteva persoane, care de pe paliere sau de la balcoane, chiar și de la etajele superioare (unde deja a ajuns fumul!!), fac poze, transmit LIVE și comentează modul defectuos în care intervin cei cu inițiativă. Ba unii, chiar îi apostrofează pe cei cu simt civic că „nu au făcut”, că „nu au dres”, că „să fie mai atenți” ș.a. Iar când situația devine mai critică, îi înjură că nu pot trece de ei și blochează scara/căile de acces.
Scenariul e pură ficțiune, dar cu ceva îngăduință si imaginație (dar cu sinceră tristețe!!) cam așa e (și) pe la noi în societate, în special în mediul on line, care asigură mai bine anonimatul și favorizează bădărănia.
Mi-aș dori ca pe platformele publice (destinate dezbaterilor civice, de breaslă și politice adevărate) să manifestăm ceva mai multă atenție în abordare și exprimare. Să evităm etichetările ieftine și atitudinea de mahala, harța și limbajul violent. Să nu mai sărim la gâtul unora doar pentru că au idei, poate și soluții diferite. Să încercăm, cu răbdare și discernământ, să înțelegem ce a vrut să spună fiecare și să nu mai folosim expresii de tipul „băi, voi ăștia” ori conotații similare, de multe ori mult mai vulgare. Să abandonăm aroganța și narcisismul, să reînviem respectul. În acest mod și învățând din greșelile altora, vom reuși să schimbăm modalitatea de abordare și soluționare a problemelor serioase.
Dar schimbarea trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi. Iar pentru asta, e nevoie de dorință, voință, putință, educație și ceva… timp. Până atunci (sper cât mai curând!!), numai bine tuturor!
Edmond MILEA
Comentarii
Trimiteți un comentariu